Joan Miró

Joan Miró (n. 20 aprilie 1893, Barcelona – d. 25 decembrie 1983, Palma de Mallorca) a fost un pictor si sculptor spaniol, influentat de suprarealism, fara sa fi aderat niciodata la aceasta grupare. Teoriile suprarealiste ii intaresc convingerea in necesitatea libertatii artistice, va ramane un creator multidimensional si multilateral: picteaza, dar si sculpteaza si stapaneste in aceeasi masura tehnica ceramicei. Forme frumoase si stranii, pasari si stele il vor insoti in fiecare zi a vietii sale, inchinate artei si libertatii creatoare.

Micului Joan nu-i place scoala, singurul lucru care il intereseaza cu adevarat este desenul, deseneaza neobosit si cu multa precizie. Umple caiete intregi cu schite dupa peisaje din Mallorca, deseneaza pesti, umbrele, flori, broaste testoase, caini si fluturi nu deseneaza insa niciodata chipuri omenesti. In anul 1912 se inscrie la atelierul lui Francisco Gali, un pedagog excentric, care il indeamna sa picteze cu ochii acoperiti, pentru a-si forma memoria vizuala si abilitatea de a recunoaste obiectele numai dupa pipait. Prima expozitie organizata in 1918 se dovedeste un mare esec. In consecinta tanarul artist isi schimba stilul, din acest moment pictura lui va evolua in directia suprarealismului.

In anul 1919, Miró pleaca la Paris, unde il cunoaste pe Picasso, catalan ca si el. In capitala Frantei, face cunostinta cu Tristan Tzara, Max Jacob, André Masson si Ernest Hemingway. André Breton este fascinat de lucrarile lui, pe care le considera o dovada evidenta ca pictura suprarealista este posibila. In noiembrie 1925, Miró participa la expozitia pictorilor suprarealisti, ia parte la intalnirile lor de lucru, desi niciodata nu va adera la aceasta grupare in mod oficial.

In anul 1929, se casatoreste in Palma de Mallorca cu Pilar Juncosa. Pe la jumatatea anilor cincizeci, renunta la pictura pentru ceramica. Lucreaza acum intr-un atelier urias, special construit in acest scop, in Palma de Mallorca pe insula Mallorca. Aici lucreaza in sculptura, gravura si tapiterie.

Are lucrari pe care le realizeaza impreuna cu Artigas, pentru sediul UNESCO din Paris, lucrari care in 1956 ii vor aduce premiul Fundatiei Guggenheim, sau un mare perete de ceramica pentru aeroportul din Barcelona. Condamna vehement speculatiile care se fac pentru a-i transforma operele in investitii financiare.

Independentul de totdeauna declara in repetate randuri, spre sfarsitul vietii sale, ca „devine tot mai mult un suprarealist”.

Moare la Palma de Mallorca pe 25 decembrie 1983, in ziua de Craciun, in varsta de 90 de ani.