analyticstracking

Giorgio De Chirico

Giorgio De Chirico  cunoscut si ca Népo, a fost un pictor suprarealist italian, poate cel mai enigmatic exponent al artei figurative din secolul al XX-lea. Nascut in Volos, Grecia dintr-o mama grecoaica si un tata sicilian, de Chirico este fondatorul „La scuola metafisica” in arte.

Giorgio de Chirico s-a nascut la 10 iulie 1888 in orasul portuar Volos din Tessalia (Grecia), localitate de unde – potrivit legendei – argonautii au pornit in cautarea lanii de aur. Tatal lui era sicilian iar mama lui era greacoaica. Tatal lui lucra ca inginer. In 1903, se inscrie la Politehnica din Atena, sectia Belle-Arte, participand la inceput la cursurile de desen, apoi axandu-se pe pictura in ulei. Se duce adesea sa picteze pe camp in imprejurimile Atenei, sau pe dealurile golfului Falero. In urma mortii tatalui sau (1906), paraseste Grecia impreuna cu mama si fratele mai mic, Andrea, stabilindu-se pentru un timp la München (Germania). Amandoi sunt exceptional de talentati; Andrea studiaza muzica (va deveni mai tarziu celebru sub numele de Alberto Savinio), in timp ce Giorgio isi incepe studiile la Academia de Arte Frumoase. In München admira operele simboliste ale lui Arnold Böcklin si gravurile lui Max Klinger. Din Germania familia se muta in Italia (1908), mai intai la Milano, de unde Giorgio pleaca la Florenta, unde viziteaza galeriile „Degli Uffizi” si salile de pictura din „Palazzo Pitti”. In acest timp, De Chirico picteaza o serie de tablouri de inspiratie böckliniana, dar – influentat de operele lui Friedrich Nietzsche – incepe seria tablourilor care vor constitui preludiul picturii sale zise „metafizice”.

Influentat de filosofia lui Nietzsche, Giorgio de Chirico isi construieste fara ezitare un univers personal in care figuri, obiecte juxtapuse, elemente arhitecturale, reminiscente mitologice par incremenite intr-o lumina puternica, nefireasca, accentuate prin jocul umbrelor si mai ales desprinse de orice urma de contingent. O neliniste, care poate deveni angoasa ori forma de traire extatica a sentimentului, transpare din panzele sale, de o originalitate care a fost rapid remarcata. In aceasta faza a creatiei sale, Giorgio de Chirico nu seamana, intr-adevar, cu nimeni. Spatiile sale sunt goale, strazi, piete,  intersectii, cladiri care par nepopulate. Cand apare un personaj nu e decat o forma de a accentua singuratatea. De aici sentimentul special pe care il creeaza tablourile sale, aceasta impresie de asteptare absurda, de frica, intr-o lumina si ea parca venita din alta lume, contrastand puternic cu umbra, totul intr-un spatiu care interzice orice speranta. Umbrele din tablourile lui De Chirico sunt, de altfel, intotdeauna terifiante.

Intre 1911 si 1915, Giorgio De Chirico lucreaza la Paris si, in anul 1912 expune trei panze in cadrul „Salonului de Toamna”, apoi la „Salonul Artistilor Independenti”. Il cunoaste pe poetul Guillaume Apollinaire, primul care va denumi tablourile lui „pictura metafizica”, si frecventeaza cercul artistilor Pablo Picasso, André Derain si Constantin Brancusi. Cand Italia intra in razboi, De Chirico este repartizat la un detasament din Ferrara. In acest timp va coresponda cu Tristan Tzara, „parintele” dadaismului, care se gasea la Zürich in Elvetia.

Dupa razboi, in 1918, De Chirico va locui la Florenta si Roma. Picteaza portrete si autoportrete, compozitii cu fructe, pesti si diferite obiecte, tablouri de pura inventie, executa decoruri si costume pentru spectacole de balet. In anul 1919, are loc prima sa expozitie personala. In 1925 se intoarce la Paris si continua seria tablourilor de fantezie si imaginatie gen „Manechine stand jos”, „Gladiatori”, „Cai antici”. Renunta treptat la pictura metafizica, ii copiaza pe marii maestri si incepe sa creeze intr-un stil apropiat de academism.

In 1935 pleaca la New York, unde lucreaza timp de optsprezece luni la tablouri cu diferite subiecte. Dupa ce in 1939 executa schite de decor pentru Teatrul de Opera „Covent Garden” din Londra, se stabileste pentru un timp la Milano. In 1942 se afla la Florenta, productia sa oscileaza intre tablouri in stil realist si altele de imaginatie, revenind la pictura metafizica. La sfarsitul anului 1943 se muta la Roma, unde se remarca aceleasi preocupari. Executa numeroase decoruri si schite de costume pentru Opera din Roma, Teatrul Comunal din Florenta si Teatrul de Opera Scala din Milano. Este autorul unui mare numar de litografii si ilustratii pentru carti. Giorgio de Chirico a avut si o intensa activitate publicistica referitoare la probleme de pictura si de tehnica folosita in artele plastice, intr-o perioada intinsa din 1914 pana in 1961. Se stinge din viata la Roma pe 20 noiembrie 1978, la venerabila varsta de 90 de ani.

The Painter’s Family 1926 Giorgio de Chirico 1888-1978 Purchased 1951 http://www.tate.org.uk/art/work/N05976

The Uncertainty of the Poet 1913 Giorgio de Chirico 1888-1978 Purchased with assistance from the Art Fund (Eugene Cremetti Fund), the Carroll Donner Bequest, the Friends of the Tate Gallery and members of the public 1985 http://www.tate.org.uk/art/work/T04109

The Melancholy of Departure 1916 Giorgio de Chirico 1888-1978 Purchased 1978 http://www.tate.org.uk/art/work/T02309

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *