Frida Kahlo – Viata
Pictor Mexican
Curent: Suprarealism
Nascuta: 6 Iulie 1907 – Coyoacan, Mexico City, Mexico
Decedata: 13 Iulie 1954 – Mexico City, Mexico
Copilarie si Educatie
Frida Kahlo s-a nascut pe 6 iulie 1907 in casa parintilor sai din Coyoacán, cunoscuta drept Casa Azul, devenita astazi Muzeul Frida Kahlo. In acea vreme, Coyoacán era un mic orasel, in apropiere de Mexico City. Tatal Fridei Guillermo Kahlo (1871–1941), se nascuse cu numele de Carl Wilhelm Kahlo in 1871 la Pforzheim in Germania, fiul unui anume Jakob Heinrich Kahlo si al Henriettei Kaufmann. In timpul vietii artistei, dar si dupa decesul acesteia, in mai multe articole de ziar s-a afirmat ca tatal sau ar fi de origine evreiasca. Se afirma ca artista nu si-ar fi negat niciodata originea evreiasca (dar nici nu si-a afirmat-o vreodata). Cu toate acestea, studii genealogice recente au indicat ca tatal sau provine dintr-o familie luterana, neavand nici o tangenta cu etnia evreiasca. Carl Wilhelm Kahlo a emigrat in Mexic in 1891 pe cand avea 19 ani, iar dupa sosire si-a schimbat numele mic din Wilhelm, in echivalentul spaniol Guillermo.
Mama Fridei, Matilde Calderón y González, era o credincioasa romano-catolica infocata, avand origini amerindiene si spaniole. Parintii artistei s-au casatorit imediat dupa moartea primei sotii a lui Guillermo, survenita la nasterea celui de-al doilea copil. Desi casatoria lor nu a fost tocmai fericita, Guillermo si Matilde au avut patru fiice. Frida a remarcat odata ca a crescut inconjurata de femei. Toata viata a fost apropiata de tatal sau. In 1910 a izbucnit Revolutia Mexicana, moment in care artista avea trei ani. Mai tarziu avea sa noteze ca mama sa le-a ascuns pe fete in casa in momentul in care au inceput sa se auda focuri de arma in oras. Frida s-a imbolnavit de poliomielita pe cand avea sase ani, in urma careia, piciorul sau drept a devenit mai subtire decat cel stang. Mai tarziu, va ascunde acest defect, imbracand rochii lungi, viu colorate. S-a afirmat ca s-ar fi nascut cu spina bifida, un defect congenital care ar fi afectat deopotriva maduva spinarii cat si dezvoltarea piciorului. Cu toate acestea, a practicat multe sporturi, printre care si boxul. In 1922, Frida Kahlo s-a inscris la Escuela Nacional Preparatoria, una din cele mai bune scoli din capitala. Aici, a intrat intr-un grup de baieti si fete, indragostindu-se de baiatul cu cea mai puternica personalitate, un anume Alejandro Gómez Arias. Din aceasta perioada, artista isi aminteste de violentele lupte de strada, din timpul revolutiei ce continua.
Accidentul
In 17 septembrie 1925, Frida era intr-un autobuz, cand acesta s-a ciocnit violent cu un troleibuz. A suferit un accident grav, cu numeroase fracturi, o fractura de coloana, una de clavicula, fracturi ale coastelor, fractura de bazin, 11 fracturi ale piciorului, piciorul drept si umarul dislocat. A fost necesara montarea unei armaturi metalice, care i-au perforat uterul si abdomenul. In consecinta, nu va mai putea avea copii niciodata, fapt ce o va afecta enorm, aspect prezent in unele din autoportretele sale. Accidentul ii va produce dureri ingrozitoare, ramanand imobilizata complet timp de trei luni. Desi ulterior a reusit sa se recupereze si sa mearga din nou, durerile o vor insoti toata viata. Durerile erau atat de intense, incat era nevoita sa se se interneze luni de zile in spital pentru tratament. In total a suferit 35 de operatii, majoritatea la bazin si spate si la ambele picioare. Complicatiile medicale in urma accidentului, durerile aproape permanente si armatura metalica au impiedicat-o sa aiba copii. Desi a ramas de trei ori insarcinata, a fost nevoita de fiecare data sa renunte la sarcina.
Cariera artistica
Dupa accident, Frida Kahlo a abandonat studiile de medicina pentru a se dedica picturii. Pictase si mai inainte, in timp ce era imobilizata in spital pentru a-si ocupa timpul. In cele trei luni de dupa accident, autoportretele predomina in pictura sa. Mama sa i-a adus un sevalet special, conceput de asa maniera incat sa poata picta fara sa se scoale din pat, iar tatal sau i-a adus culori si pensule. Lucrarile sale din aceasta perioada sugereaza durerile atroce pe care le suporta. Kahlo a realizat cel putin 140 de lucrari de pictura, impreuna cu alte zeci de desene si studii. Din cele 140 de lucrari de pictura, 55 sunt autoportrete, care adesea incorporeaza o simbolistica complexa, legata de suferintele sale fizice, dar si de mitologia mexicana. Avea sa marturiseasca la un moment dat: „Nu pictez niciodata vise. Pictez propria mea realitate”. Pictorul Diego Rivera a avut o influenta considerabila asupra stilului ei de a picta. De altfel, Frida l-a admirat din totdeauna pe Diego Rivera. Prima data s-a apropiat de el in 1925 la Ministerul Educatiei Publice, unde lucra la o fresca murala. I-a aratat pictorului patru din lucrarile sale, intrebandu-l daca are cumva talent. Pictorul, impresionat, i-ar fi spus: „Ai talent”. Dupa acest schimb de replici, Diego Rivera a devenit un oaspete permanent in casa parintilor Fridei. Fara discutie, aprecierile pozitive ale pictorului si comentariile admirative ale acestuia, au determinat-o pe Frida Kahlo sa-si urmeze chemarea artistica. Kahlo a fost de asemenea influentata de cultura indigena mexicana, o explozie de culori vii, simbolism dramatic si stil primitiv. In compozitiile sale a introdus adesea maimute. In mitologia mexicana, maimuta este simbolul dorintei, dar artista le-a zugravit intotdeauna cu tandrete, prezentandu-le ca simboluri protectoare. De asemenea, in lucrarile sale apar adesea simboluri crestine. Practic, in majoritatea lucrarilor sale se combina traditiile si simbolistica religioasa mexicana cu tratarea suprarealista a subiectului. In 1938, artista a avut prima si singura galerie solo in SUA, la galeria Julien Levy. Lucrarile sale au fost in general bine primite de public, expozitia atragand o sumedenie de artisti de marca. La invitatia lui André Breton, a mers in Franta in 1939, deschizand o expozitie si in Paris. Cu aceasta ocazie, Muzeul Luvru a cumparat una din lucrarile expuse, „Cadrul”(„The Frame”). A fost prima opera de arta realizata de un artist mexican in sec. 20, care a fost cumparata de celebrul muzeu.
Casatoria
In calitate de artist debutant, Frida a comunicat indeaproape cu marele pictor mexican Diego Rivera, i-a cerut adesea sfatul si, mai ales, l-a intrebat daca ar putea sa inceapa o cariera de pictor. Diego a recunoscut imediat talentul ei nativ, incurajand-o sa continue. Concomitent, au inceput sa aiba si relatii intime. Cu toata opozitia parintilor, datorata, se pare, reputatiei proaste a pictorului, dar si diferentei de varsta de 21 de ani dintre ei, cei doi s-au casatorit in 1929. Ea avea 22, iar el 43 de ani. Casatoria lor nu a fost scutita de probleme. Amandoi aveau un temperament extrem de irascibil si au avut numeroase relatii extraconjugale. Frida, in plus, a avut relatii sexuale atat cu barbati, cat si cu femei. Dintre femei, cea mai cunoscuta a fost cantareata si dansatoarea Josephine Baker; Frida Kahlo nu a fost o bisexuala in acceptiunea moderna a termenului, relatiile sale cu alte femei au fost mai degraba experiete sexuale episodice, decat relatii stabile. Daca relatiilor sexuale ale sotiei sale cu alte femei nu le dadea importanta, cele cu barbati il infuriau la culme pe Diego Rivera. Frida a avut aventuri cu numerosi barbati, cei mai cunoscuti fiind sculptorul Isamu Noguchi si comunistul Leon Trotsky (Lev Davidovich Bronshtein). De cealalta parte, Frida s-a infuriat cand a aflat ca Diego avusese o aventura cu sora sa mai mica, Cristina. Cei doi au divortat in noiembrie 1939, pentru a se recasatori in decembrie, anul urmator. Cu toate acestea, neintelegerile au continuat. Dormeau in camere separate.
Ultimii ani
Atat Frida Kahlo, cat si Diego Rivera erau comunisti infocati. Cei doi s-au imprietenit cu Leon Trotsky spre sfarsitul anilor ’30. Acesta fugise din Uniunea Sovietica, in urma conflictului de putere cu Iosif Visarionovici Stalin, fiind expulzat si condamnat la moarte. Initial a fugit in Norvegia, dupa mai multe peregrinari ajungand in Mexic. Initial, in 1937, Trotsky a locuit acasa la Rivera, apoi s-a mutat in casa Fridei, cu care a avut o aventura, in timp ce Rivera se zbatea pentru el sa-i obtina azil politic din partea guvernului mexican. Ulterior, Trotsky, impreuna cu sotia, s-au mutat in alta casa in Coyoacán, unde a fost asasinat in 1940. In 1939, atat Kahlo, cat si Rivera, au renuntat la trotskism, devenind adepti entuziasti ai lui Stalin. Frida Kahlo a murit in 13 iulie 1954, la o saptamana dupa ce implinise 47 de ani, si a fost arsa la crematoriu, conform uneia dintre ultimele sale dorinte. Cateva zile inainte sa se stinga din viata, notase in jurnal: „Sper ca plecarea sa fie vesela si sa nu ma intorc niciodata. Frida.” Cauza oficiala a decesului a fost o embolie pulmonara, desi s-a suspectat ca ar fi murit in urma unei supradoze, mai mult sau mai putin accidentala, chestiune care n-a fost lamurita niciodata, deoarece nu i s-a mai facut autopsie. In ultimii ani, starea ei se agravase considerabil, cu un an inainte i se amputase piciorul drept de la genunchi din cauza unei gangrene. De asemenea, avusese un acces de bronhopneumonie, care o slabise considerabil. In autobiografia sa, Diego Rivera avea sa noteze ca ziua in care Frida s-a stins din viata a fost cea mai tragica din viata sa, adaugand cu tristete ca abia dupa moartea ei a realizat, prea tarziu, ca perioada alaturi de ea a fost cea mai frumoasa etapa a vietii sale. O urna precolumbiana, continand o parte din cenusa sa este expusa in casa Fridei, La Casa Azul din Coyoacán, care din 1958 a fost transformata in muzeu, continand cateva din lucrarile sale si multe obiecte de uz personal.
Recunoastere postuma
Recunoasterea postuma
Cu exceptia lucrarii achizitionate in 1939 de Muzeul Luvru, opera Fridei Kahlo a ramas cvasi-necunoscuta timp de doua decenii dupa moartea acesteia. Lumea isi amintea mai mult de ea, doar in calitate de sotie a marelui pictor Diego Rivera. Pe la sfarsitul anilor ’70, catre inceputul anilor ’80, in Mexic a inceput sa se dezvolte un nou curent artistic, cunoscut ca Neomexicanismo, care a devenit tot mai cunoscut publicului. Tot in aceasta perioada, ca o consecinta directa a dorintei de valorificare a traditiilor amerindiene ale Mexicului, au inceput sa fie reconsiderate operele unor artisti precum Frida Kahlo, Abraham Ángel, Ángel Zárraga si Jesus Helguera, care au devenit tot mai cunoscuti. In anii ’80, alte evenimente au contribuit la recunoasterea valorii operei artistice a Fridei Kahlo. Prima retrospectiva importanta in afara Mexicului, impreuna cu fotografii realizate de Tina Modotti, a fost vernisajul din mai 1982, la Galeria Whitechapel, (Whitechapel Gallery), Londra. Expozitia itineranta a fost organizata si in Suedia, Germania, Manhattan si Mexico City. Filmul Frida, naturaleza viva (1983), regizat de Paul Leduc, cu Ofelia Medina in rolul Fridei si pictorul Juan José Gurrola in rolul lui Diego Rivera, a avut si el un deosebit succes, contribuind substantial la cunoasterea vietii si operei artistei. Actrita Ofelia Medina a ramas cunoscuta pentru acest rol pentru tot restul vietii. In aceeasi perioada, Hayden Herrera a publicat o biografie a Fridei Kahlo, o lucrare de referinta pentru cunoasterea personalitatii artistei, Frida: The Biography of Frida Kahlo (1983). Biografia a devenit in scurta vreme un best seller, fiind tradusa in toata lumea. Raquel Tibol, artista mexicana si prietena cu Frida, a scris Frida Kahlo: una vida abierta (2003). Alta lucrare de referinta este biografia scrisa de criticul de arta si psihanalistul mexican Teresa del Conde. Se mai adauga numeroase texte scrise de diversi critici de arta, cum ar fi Jorge Alberto Manrique.
Sarbatorirea centenarului
Aniversarea a 100 de ani de la nasterea Fridei Kahlo a fost comemorata de cea mai mare expozitie organizata vreodata cu lucrarile ei, la Palacio de Bellas Artes in Mexic. Lucrarile au fost imprumutate de Detroit, Los Angeles, Miami, Minneapolis, Miami, San Francisco – SUA, si Nagoya – Japonia. Expozitia a cuprins circa o treime din lucrarile sale, cuprinzand de asemenea scrisori si manuscrise care nu mai fusesera expuse anterior. Expozitia inaugurata pe 13 iunie 2007 si deschisa pana la 12 august, a depasit toate asteptarile in ceea ce priveste numarul de vizitatori. Cateva din lucrari au fost expuse in Monterrey, Nuevo León, iar in cursul lunii septembrie 2007, in diverse muzee din SUA. Alta expozitie, cuprinzand mai bine de 40 de autoportrete, naturi moarte si portrete a fost organizata la Walker Art Center, in Minneapolis, la Philadelphia Museum of Art si la San Francisco Museum of Modern Art. O expozitie retrospectiva, intitulata „Frida Kahlo Retrospective”, a fost organizata la Walter-Gropius-Bau, Berlin, Germania, deschisa din 30 aprilie pana la 9 august 2010 si a reunit peste 120 de desene si lucrari de pictura, multe expuse in premiera publicului.